Valenţe ale comunicării şi ale dialogului comunitar contemporan

 

„Sociologii noştri ne avertizează că „analfabetismul funcţional” este în continuă creştere în zilele noastre, ne anunţă că această afecţiune educaţională îşi pune tot mai mult amprenta pe modul în care reuşim să interacţionăm cu semenii noştri. Modalităţile noastre de dialog social nu pot fi decât mai sărace şi mai lipsite de conţinut, în acest context social şi educaţional contemporan. Dar stai şi te întrebi mereu: „Cum să interacţionezi şi cum să declanşezi un minim dialog cu o persoană preocupată numai de ceea ce vede în telefonul său mobil personal?”.

Lingviştii şi filologii noştri, bunicii şi părinţii, prietenii „internauţilor” şi dacălii lor, …, sunt şi ei preocupaţi şi îngrijoraţi de vocabularul modest al al celor care au ales, cu prioritate, mediul virtual de comunicare, au ales să dea atenţie mai mult imaginilor de pe ecranul telefonului, decât textului scris şi lecturii cărţilor în format clasic.

Până unde poate merge această tendinţă de izolare socială? La ce rezultate, pe termen mediu şi lung, vor duce aceste forme  de relaţionare socială virtuală? Alături de semenii noştri, preocupaţi în mod constant de găsirea de soluţii la această problemă socială contemporană, observăm şi noi, rezultate culturale tot mai evidente: o tendinţă evidentă de sărăcire a vocabularului curent al „internauţilor, de renunţare la formele esnţiale de dialog real, de creşterea gradului de incomunicare în mediul social al „internauţilor”. În eforturile noastre de căutare a soluţiilor, eforturi individuale şi de grup, credem că ar trebui să pornim şi de la ipoteza că: „O societate marcată de egoism, de lipsă de comunicare şi indiferentism, … are toate şansele să ajungă o societate destructurată, o societate care îşi va pierde în mod accelerat valorile morale esenţiale.”

Îndrăznim să credem că una dintre soluţiile culturale, posibile şi necesare, ar fi şi renunţarea la lungi conferinţe şi simpozioane culturale neinteractive, preferând în schimb promovarea consecventă a unui alt tip de dialog şi comunicare socială, mai diversificată şi mai atractivă. Astfel, o experienţă culturală interesantă ar putea fi aceea a transformării unor lungi şi monotone expuneri, în dialog, „în timp real”, cu sala de conferinţe, în antrenarea şi încurajarea spectatorilor în a-şi exprima în „timp real” opiniile şi în a pune întrebări pertinente celor care şi-au asumat rolul de conferenţiari şi organizatori de dialoguri culturale, posibil interactive.

Nu avem pretenţia că am venit cu idei noi şi nemaiîntâlnite. În „Lumea” spectacolelor de teatru modern, acest tip de interactivitate a devenit demult o practică curentă – scena şi spectacolul, s-au  „mutat” între spectatori şi o parte a publicului a fost antrenată în crearea unor momente culturale de teatral interactiv.

Mai credem că valenţele actului cultural interactiv, şi chiar rolul benefic al discuţiilor în contradictoriu pe teme culturale actuale, nu vor întârzia să-şi arate roadele în implicarea noastră culturală mult mai accentuată – în ieşirea din izolare şi indiferentism cultural cronicizat. Ne vom creşte astfel şansele de dialog cultural modern şi interactiv, şansele la o bună dezvoltare culturală, personală şi comunitară.”

Prof. Dorin Cremene
Reghin