Personalitatea episcopului Iuliu Hossu, evocată de Centenar la Biserica Greco-Catolică Beclean

Sub deviza “Credinţa noastră este viaţa noastră”, Biserica Greco-Catolică din Beclean marchează anul Centenarului Marii Uniri prin evocarea personalităţii episcopului Iuliu Hossu, postată pe câteva bannere chiar pe faţada clădirii, cu mesajul: “De acum o Românie Mare întemeiată pe Dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său”.

Cardinalul Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla între anii 1917 şi 1970, s-a născut la 30 ianuarie 1885 în comuna Milaşul Mare, azi în judeţul Bistriţa-Năsăud.

Activitate naţională

În 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, a vorbit Adunării şi a citit „Rezoluţiunea Unirii”. În 3 decembrie 1918, delegaţia formată din episcopul Iuliu Hossu, Miron Cristea, episcopul ortodox al Caransebeşului, Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş a prezentat, la Bucureşti, regelui Ferdinand I şi guvernului României, hotărârea de unire a Transilvaniei cu Regatul României.

În calitate de senator de drept a participat şi a luat cuvântul în toate problemele care privesc Biserica, şcoala, relaţiile Bisericii cu statul, Concordatul cu Sfântul Scaun etc.

La 12 decembrie 1931 a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofiţer”, iar în 8 iunie 1935, a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Cruce”.

De multe ori a fost victima şovinismului maghiar horthyst, de două ori s-a atentat la viaţa lui. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a vizitat răniţii din spitalele militare şi pe românii din lagărele de muncă forţată de pe întinsul Ungariei; a mers la evreii din ghetouri şi a participat la salvarea unora dintre ei de la deportare.

Relaţii cu Roma

În anul 1936 a fost numit de Sfântul Scaun „asistent al tronului pontifical”, „conte roman” şi „prelat domestic”. În martie 1969, Giuseppe Cheli, trimisul special al Papei Paul VI, i-a adus vestea că a fost promovat cardinal in pectore (numirea nefiind făcută publică decât după decesul cardinalului) al Bisericii catolice, primul purpurat al naţiunii române. La 5 martie 1973, Papa Paul VI a făcut public numele cardinalului, episcopul român unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu.

Anii persecuţiei

La 1 octombrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu a emis decretul de excomunicare a celor 36 de preoţi care, sub presiunea organelor politice, au participat la „sinodul de revenire” de la Liceul „George Bariţiu”. La scurt timp, în noaptea de 28-29 octombrie, a fost arestat în Bucureşti la locuinţa fratelui său, dr. Traian Hossu, şi dus la Ministerul de Interne şi apoi la Dragoslavele împreună cu ceilalţi ierarhi şi membri ai clerului superior al Bisericii Române Unite.

În perioada 26 februarie 1949-24 mai 1950 a fost arestat la mănăstirea Căldăruşani, iar între anii 1950-1955 a fost închis la penitenciarul din Sighetu Marmaţiei. La eliberarea din penitenciar, după un timp de „refacere” la Spitalul „Frimu” din Bucureşti, a fost pus sub domiciliu obligatoriu la mănăstirea Curtea de Argeş, la Ciorogârla şi apoi la mănăstirea Căldăruşani.

La 28 mai 1970, la 85 de ani, a încetat din viaţă în spitalul „Colentina” din Bucureşti. Slujba prohodului a fost săvârşită de un singur preot, pr. Zudor de la Bărăţie. A fost înmormântat în cimitirul Bellu catolic.