La Reteag, acasă la cel mai mare folclorist al Ardealului

O casă ţărănească, ridicată în anul 1866, cu târnaţ, şi păstrată în spiritul epocii sale, atrage atenţia  când treci pe drumul principal din Reteag, la numărul 24. Este locul unde şi-a petrecut copilăria şi anii de pensie pedagogul, prozatorul şi publicistul reprezentativ pentru epoca sa, Ion Pop Reteganul, rămas în istorie ca cel mai mare folclorist al Ardealului.

Edificată de tatăl său, clădirea a fost transformată în muzeu memorial în anul 1955 şi adăposteşte azi câteva dintre obiectele ce au aparţinut acestui cărturar de valoare. Ambianţa austeră a spaţiului de lucru al fostului învaţător este dată de patul, biroul, masa, dulapurile cu cărţi, oglinda şi cufărul. Sunt expuse carţile şi articolele scrise de el, revistele la care a colaborat, mapele cu corespondenţa avută, planuri de lecţii, traduceri, lucrări în manuscris  etc. Cu ajutorul colecției prezente s-a reconstituit atmosfera unei case de intelectual de la țară de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Sub auspiciile Filialei Cluj a Academiei Române, casa memorială a fost inaugurată la 22 mai 1955. Primul custode a fost cunoscutul exeget al icoanelor transilvănene pe sticlă, Ioan Apostol Popescu.

Ion Pop Reteganul s-a născut la 10 iunie 1853, în Reteag,  jud. Bistriţa-Năsăud, un sat de la care, pentru a se deosebi de numeroşii Popi transilvăneni, şi-a luat pseudonimul de Reteganul.

 

În 1878 publica în revista lui Iosif Vulcan ˝Şezătoarea. Foaia poporului român˝ (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝Fata mulţumitoare˝, – o încercare de versificare a poveştii ˝Toarceţi fete, c-a murit Baba Cloanţa˝, pe care o va introduce în volumul ˝Poveşti ardeleneşti din popor adunate˝, partea 1 ( editat în cinci părţi), 1888, ce a cunoscut o deosebită popularitate.

Vasile Alecsandri îi scria, de la Paris, că le-a citit „cu multă placere”, îndemnându-l să continue „preţioasa culegere şi publicare, menită a ocupa un loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care îşi iubeşte neamul”.

La ieşirea la pensie, având satisfacţia că a organizat cinci şcoli şi a contribuit la dezvoltarea altora , afirma: „Să mă renasc de 100 de ori tot învăţător m-aş face, căci nu există o mai frumoasă carieră pe pământ ca aceea de învăţător”.

S-a stins din viaţă la 52 de ani, în 3 aprilie 1905, în Reteag. Soţia sa, Luiza, a mai trăit încă aproape 50 de ani, iar fiica sa Eugenia a murit cu un an înaintea mamei. Sunt înmormântaţi toţi trei în acelaşi mormânt.

Potrivit Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, programul de vizită este între orele 10.00 şi 18.00 din aprilie până în septembrie, respectiv de la 9.00 la 17.00 în perioada octombrie – martie; lunea şi marţea este închis.