Istoricul Liviu Maior: Bine că nu exista DNA când deţineam demnităţi publice, că eram client pentru trafic de influenţă în favoarea Becleanului

Fost ministru al Învăţământului în perioada 1992 – 1996, senator PSD în legislatura 1996 – 2000 şi 2000 – 2004, ambasador al României în Canada între 2003 şi 2005, istoricul Liviu Maior a făcut această afirmaţie sâmbătă, 17 februarie 2018, la Colegiul Naţional “Petru Rareş” Beclean, acolo se desfăşura colocviul dedicat împlinirii a 50 de ani de existenţă urbană, pe Someş, şi 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Fără vreo altă vină decât aceea de a nu-şi fi putut uita oraşul de suflet, cel natal, oricât de sus a ajuns în viaţă, profesorul specialist în istorii moderne a exprimat astfel, la modul plastic, umărul pe care l-a pus, cu bucurie, pentru mai binele locuitorilor de aici, atunci când s-a zbătut ca un veritabil diplomat al Becleanului la Bucureşti cu lobby-uri pentru probări la construcţii, utilităţi, investiţii.

Conştient că un eveniment cu o asemenea însemnătate se trăieşte o dată în viaţă, Liviu Maior aşteptat şase ore în aeroport ca să ajungă pe meleagurile natale, la momentul aniversar organizat de autorităţile locale în cinstea celor 50 de ani ai oraşului de pe Someş, urbe de când îl ştie, căci aşa l-a perceput încă din copilărie, mai ales că avea gară, spre deosebire de sătucul bunicilor, Beclenuţ; mândru că e beclenar, acum îl regăseşte schimbat, mult mai dinamic decât odinioară.

“Nu sunt prea încântat de felul cum ne sărbătorim centenarul”

Contextul aniversar e unul covârşitor prin complexitate şi însemnătate, crede profesorul, căci centenarul naţional e egalabil ca semnificaţie istorică doar cu evenimentul din decembrie 1989, două pietre fundamentele în existenţa acestei naţiuni. Vremurile îi taxează pe cei care nu sunt pregătiţi să facă faţă valului, să înţeleagă şi să se ridice la importanţa momentelor importante petrecute destul de rar în de-a lungul epocilor, a subliniat Liviu Maior, oarecum dezamăgit de modul de abordare din 2018: “Nu sunt prea încântat de felul cum ne sărbătorim centenarul. Ce facem?! Aşteptăm încă un centenar?! Noi nu vom mai fi pe Pământ atunci. Să resetăm mersul societăţii româneşti şi să trecem la o celebrare reală!”.

“Dacă voi, tinerii, nu vă implicaţi, 1 Decembrie 1918 va fi sărbătorit de bătrâni; va fi prohod, nu sărbătoare!”, le răspunde tinerilor aflaţi în dilema alegerii protestului din piaţa publică şi conştientizarea că suntem într-un an crucial pentru noi, care trebuie trait ca atare, căci are o însemnătate covârşitoare cu care nu ne vom mai întâlni niciodată.

Or, România a avut acele sclipiri când a dovedit că există în acest popor o forţă capabilă să învingă, crede profesorul. 1 Decembrie 1918 e una dintre acestea; ea trebuie celebrată de toţi cetăţenii acestei ţări, căci coincide cu crearea unei culturi de tip democratic din care am învăţat să nu ne transformăm din asupriţi în asupritori; mai mult, România se numără printre cele 19 la sută state europene care au devenit liberale.

“Acum 100 de ani, înaintaşii noştri ne-au dat o ţară. Oare noi o ducem mai departe? Cum o ducem? (…) Au fost oameni care au pornit de la un sens al istoriei. (…) Trei milioane de români s-au angajat în 1918 într-o campanie şi au făcut o ţară. Trecutul e singura certitudine; trebuie să învăţăm din el; dacă îl cunoaştem, el nu se mai repetă. Am făcut parte dintr-o istorie; n-am fost haiduci în păduri. Avem o ţară!”, a punctat Liviu Maior, cu precizarea că dintre toate cele create în 1918, România e singura care nu a fost redesenată. Cât despre prezent? “Patriotism şi democraţie prin denunţuri sunt cele mai odioase lucruri. Trebuie să renaştem, trebuie să ne regăsim echilibrul!”, a afimat istoricul la manifestările dedicate semicentenarului  oraşului, în secţiunea desfăşurată în holul Primăriei Beclean.