De la Sorin Gîrjan, cu sinceritate, despre vânătoare și ortacii ei: „Mai ții minte, suflete?…”

Într-un context general, cel în care fenomenul cinegetic e comentat negativ și e chiar destul de contestat în spațiile mediatice, o carte în care se regăsesc vânătorii cu precădere a generat, de la Beclean, un val de simpatii și alte reacții pozitive. O bună parte dintre acestea au avut ocazia să se manifeste și să se exprime în cadrul organizat miercuri seara, la sediul Primăriei din localitate, acolo unde volumul „Mai ții minte, suflete?…” (Editura „Mirador”, Arad) s-a întâlnit oficial cu cititorii, fără nicio altă miză decât aceea de a ajunge la sufletul fiecăruia. A spus-o chiar autorul Sorin Gîrjan, că e o apariție oarecum atipică până și în șirul propriilor publicații distinse cu importante premii, tocmai prin aceea ca nu are nevoie de nimic, nici de recunoaștere, nici de ținte artistice, nici de alte motive sau temeiuri. „E doar o dovadă a sincerității mele”, a declarat scriitorul care „a încărunțit făcând curte vânătorii”, o carte liberă, lipsită de farduri stilistice, gata să rămână în memoria afectivă a spiritelor deschise să o primească.

Și sunt destule, dovadă numărul semnificativ de participanți la eveniment, apropiați sau ortaci veniți de pretutindeni, mulți pentru că s-au regăsit cumva între paginile cărții, unii chiar nominal, ca personaje pitorești. Badea Nucu – împătimitul vânător de 96 de ani, cel care nu s-a născut ca să moară, după cum o spune răspicat celor nedumeriți de o asemenea longevitate – e unul dintre ei. Adriana Barta, inginer silvic la Direcția de specialitate a județului, e un alt camarad care i-a stat alături scriitorului Sorin Gîrjan la evenimentul de lansare, cu vorbe de duh izvorâte cu talent din sufletul său cu vădite valențe artistice. Sigur că „biroul său din pădure” i-a stârnit ceva nostalgii celui care l-a visat încă din copilărie, creatorul de acum al prozei „Mai ții minte, suflete?…”, împăcat că, totuși, codrul a devenit „biserica sufletului său liber”.